E aproape de miezul noptii si cum se stie ca acum sentimentele sunt mai ample decat oricand, m-am gandit sa imi insir ca de fiecare data cateva ganduri purtate de vant. De ce zic vant? Pentru ca azi ne-a cam lovit pe toti in fata frigul. Si nu usor. Destul de tare, nesimtitul. Dar daca iti este frig te cuibaresti langa cineva in banca sau il iei de brat si va incalziti. Prin urmare frigul ne apropie! :)
Lasand frigul cu treburile lui...deschidem si un alt subiect. Viata mea.
In ultima vreme am cam ramas fara inspiratie, fara subiect sau pur si simplu fara chef! Scoala soarbe din tine picatura cu picatura viata. Incepi sa te neglijezi treptat..uiti de tine, de timpul tau, dorintele tale, prietenii tai, hobby-urile tale..tot. Si incerci din rasputeri sa schimbi cumva situatia asta. Esti neputincios. Si lasi totul balta de parca ar fi cine stie ce batalie cu tine insuti. E usor. Deschide ochii! Fii organizat si totul iese bine. Dar hai sa o las putin la o parte pe generalizarea asta. Eu - incerc sa-mi organizez timpul cat mai bine.
Mai greu e cu organizarea sentimentelor. Se pare ca toamna nemiloasa nu rascoleste numai frunzele de pe strada, ci si gandurile mele ce parca iau razna impreuna cu sentimentele. Deja nu mai stiu ce vreau, de ce vreau. Ma uit in jurul meu si vad lume indiferenta. Nu inteleg cum pot fi asa? Sa ma invete si pe mine cineva sa fiu indiferenta pana la capat, nu doar aparent. Vreau si eu sa arat la exterior ce nepasatoare sunt si sa fie la fel si in interior. Sa nu ma roada. Sa nu imi pese!! E ciudat ca am ajuns sa vad sufletele oamenilor. Si cum crezi ca sunt? Reci si goale. Rar vezi sa pluteasca iubire pe undeva. De ce nu duce nimeni dorul iubirii? De ce nu pot merge si eu ca in filmele americane, pe holul liceului, cu carti in mana si sa vina un baiat dragut si sa dea peste mine fara sa vrea?! Sa se infiripe dragostea. Love at first sight. De ce totul e fictiv?
Si mai nou ma intreb... de ce tin eu blogul asta? Ce rezolv daca scriu aici despre mine? Citeste cineva? Ii pasa cuiva de framantarile mele? Sta cineva sa ma inteleaga? Banuiesc ca nu. Totul e in zadar. Si cu toate ca sunt sincera si incerc sa caut raspunsul la intrebarile care nu imi dau pace de cateva luni pana in prezent, nu da nimic roade. Ceva nu merge. Si ce ar trebui sa fac? sa continui sa scriu aici ca intr-un jurnal banal? Sau sa ies din tipare cumva? Sa strig la pereti sa vad daca imi raspund? Sau sa imi lipesc scotch pe gura ca sa vad cine duce dorul vocii mele?
Lasand frigul cu treburile lui...deschidem si un alt subiect. Viata mea.
In ultima vreme am cam ramas fara inspiratie, fara subiect sau pur si simplu fara chef! Scoala soarbe din tine picatura cu picatura viata. Incepi sa te neglijezi treptat..uiti de tine, de timpul tau, dorintele tale, prietenii tai, hobby-urile tale..tot. Si incerci din rasputeri sa schimbi cumva situatia asta. Esti neputincios. Si lasi totul balta de parca ar fi cine stie ce batalie cu tine insuti. E usor. Deschide ochii! Fii organizat si totul iese bine. Dar hai sa o las putin la o parte pe generalizarea asta. Eu - incerc sa-mi organizez timpul cat mai bine.
Mai greu e cu organizarea sentimentelor. Se pare ca toamna nemiloasa nu rascoleste numai frunzele de pe strada, ci si gandurile mele ce parca iau razna impreuna cu sentimentele. Deja nu mai stiu ce vreau, de ce vreau. Ma uit in jurul meu si vad lume indiferenta. Nu inteleg cum pot fi asa? Sa ma invete si pe mine cineva sa fiu indiferenta pana la capat, nu doar aparent. Vreau si eu sa arat la exterior ce nepasatoare sunt si sa fie la fel si in interior. Sa nu ma roada. Sa nu imi pese!! E ciudat ca am ajuns sa vad sufletele oamenilor. Si cum crezi ca sunt? Reci si goale. Rar vezi sa pluteasca iubire pe undeva. De ce nu duce nimeni dorul iubirii? De ce nu pot merge si eu ca in filmele americane, pe holul liceului, cu carti in mana si sa vina un baiat dragut si sa dea peste mine fara sa vrea?! Sa se infiripe dragostea. Love at first sight. De ce totul e fictiv?
Si mai nou ma intreb... de ce tin eu blogul asta? Ce rezolv daca scriu aici despre mine? Citeste cineva? Ii pasa cuiva de framantarile mele? Sta cineva sa ma inteleaga? Banuiesc ca nu. Totul e in zadar. Si cu toate ca sunt sincera si incerc sa caut raspunsul la intrebarile care nu imi dau pace de cateva luni pana in prezent, nu da nimic roade. Ceva nu merge. Si ce ar trebui sa fac? sa continui sa scriu aici ca intr-un jurnal banal? Sau sa ies din tipare cumva? Sa strig la pereti sa vad daca imi raspund? Sau sa imi lipesc scotch pe gura ca sa vad cine duce dorul vocii mele?
Confuz. Departe. Frig. Dor. Singuratate. Deziluzie. Speranta. Intuneric. Inchistare. Suferinta. Iubire. Rabdare. Biruinta. Sfarsit. Moarte.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu