Mult prea departe ca sa mai intelegi.
De fiecare data ochii fata de mine ti-i ascunzi,
Ti-e frica oare de dragostea pe care o renegi?
Tulburat, prins intr-un joc sumbru,
Fugi de tine,
Te inchizi si speri,
Crezi ca totul e un simplu cosmar?
Iti doresti sa nu fie adevarat,
Sa treci peste necaz,
Si sa inchizi
Sa ma anunti ca ai plecat.
Neputincios, ridici capul spre tavanul negru
A ramas singurul care te mai asculta
El stie tot ce ai facut
Vina e a ta ca nu ai tacut!
Iti auzi respiratia cum de pereti se loveste,
Ticaitul inimii incetineste.
Ochii speriati ies din orbite,
Sumbru pare totul,
Nu-i asa, iubite?
Ti-ai uitat propria fiinta,
Ai incuiat intr-o cutiuta constiinta.
Ai ars toate amintirile noastre,
Iar acum simti durerea cum te sageata pana-n coaste!
Nu fi deprimat, zambeste,
Timpul pentru tine conteneste.
Aduna-ti puterea din oase,
Si ridica-te din abisul in care ai cazut,
Caci viata nu e de matase!
1 comentarii:
Frumos blog! Draguta poezie! :)
Trimiteți un comentariu