End of story

Azi am cunoscut-o pe ea. Statea singura pe bordura aceea plina de noroi. Isi incolacise piciorusele firave si invinetite si strangea in palme o batista. Imi era frica sa ma duc sa-i vorbesc. Parea atat de sfasiata. M-am apropiat de ea cu pasi mici ca sa nu o sperii. Atunci am sesizat cum o lacrima grea se sparsese de batista ei.

M-am asezat langa ea. Ii tremurau oasele, iar mainile ei atat de slabe incercau sa supravietuiasca in bataia vantului. Pe batista erau doua pete de sange. Ma gandeam ca a fost ranita si ca trebuie neaparat sa o ajut. Dar nu am putut sa reactionez pentru ca am ramas uimita de un lucru. Inca o lacrima cazuse pe batista si se transformase intr-o pata de sange. Cum se intamplase asa ceva ? Si deodata ridica usor capul. Nu-mi veni a crede. Cunoasteam de undeva ochii aia indurerati si fata palida si toate acele valuri ale fruntii. Oare de unde le stiam ? Incerca parca sa-mi arate ceva. Cu toata forta ce ii mai ramasese in maduva oaselor, ridica un deget si arata spre asfalt. Era o pana lunga ce parea a fi de la o lebada sau o alta pasare maiastra cu aripi lungi. O ridic si ma intorc spre ea sa i-o dau. Dar nu mai era. Debusolata, ma ridic si o caut neincetat cu privirea. Incetul cu incetul o fierbinteala ciudata ma cuprinde. Capul simti cum imi plesneste si incepusem sa transpir. Cautam o batista in buzunarul de la haina. O scot. Imi sterg fruntea. Raman uimita. Pe batista erau trei pete de sange. Intorc batista si gasesc scris : « Azi un inger a murit ! »

Sfatul zilei : Nu lăsa niciodată durerea să te doboare !

Pierdut si regasit.

Bună dragii mei bloggeri! A trecut ceva vreme de cand nu am mai trecut pe aici si observ ca s-a strans destul de mult praf. Nu stiu de ce am ales ziua asta ca sa ma reapuc de scris asa ca nu o sa scriu despre acest amanunt.

Ce am mai facut?

Banuiesc ca asta va intrebati cu totii..sau nu! Ce sa spun? Mi-am trait viata reala, nu cea virtuala in tot acest timp. Am supravietuit si privesc inainte!

Ce am de gand sa fac?

Vreau sa revin la obiceiul meu de a scrie pe blog! O sa-mi schimb putin stilul, dar nu o sa fie o diferenta majora. O sa scriu despre lucrurile care ma inconjoara, ma afecteaza sau ma bucura, dar o sa inchei mereu cu un citat, proverb, zicala sau pur si simplu..sfat! Am descoperit ca fiecare dintre noi are nevoie de un sfat ca sa razbata prin multimea de gunoaie care ne sufoca zi de zi!

Acestea fiind spuse...ma apuc de treaba! :)

Viaţă, dulce viaţă!

Apar uneori momente în viaţă când realizezi că îmbătrâneşti câte puţin, câte puţin şi nu poţi controla timpul care se scurge cu uşurinţă pe lângă tine, dar îl poţi prinde dacă vrei. Atunci când găseşti momentul potrivit profită de el! Deschide larg ochii şi lasă visele să-şi continue sorocul lor. Opreşte-te să inspiri realitatea. Asta e viaţa pe care o avem cu toţii în mâinile proprii, dar pe care o neglijăm.

Când începi a da de gustul fericirii adu-ţi aminte că trebuie să nu îl risipeşti. Încearcă să te bucuri cu măsură, ca să fie mereu aşa, căci altfel fericirea ar putea să te părăsească dacă nu ştii să o apreciezi.

Lasă-ţi sufletul să ia decizii, iar mintea să simtă emoţia.

Şi uite aşa am ajuns să scriu reţeta unei vieţi perfecte pentru că există şi lucruri perfecte pe lumea asta : ca iubirea dintre noi doi sau alţii doi. Pentru că fără iubire nu ar fi viaţă. E ca şi cum am vrea să respirăm, dar nu avem plămâni.

Atunci când simţi că ai lângă tine o persoană care te răvăşeşte pe interior, care îţi trezeşte amintiri şi emoţii greu de controlat, care îţi provoacă un gol în stomac, nu ezita! Spune-i : Te iubesc!

Şi după toate astea te asigur că ai tot dreptul şi vei simţi nevoia de a striga în gura mare : Sunt Fericit! Atingi absolutul, fericirea supremă, împlinirea sufletului.

Succes! Te aştept şi pe tine aici sus printre nori să vezi cât de plăcut e !