Crima in paradis.

Dupa atat soare trebuie sa apara si ploaia! Cam asa se intampla si in viata. Cand vezi ca zambesti prea mult inseamna ca ceva nu e bine si ca urmeaza defapt ceva urat! Dar esti prea ocupat sa razi cu gura pana la urechi! Ce-ti pasa de viitor? Traieste clipa! Ia un drog eventual ca sa se pastreze mai bine starea aia de extaz. Si dupaia vei ajunge la spital. Dar ce conteaza? Tu iar vei rade! Si iti amputeaza mana ca te-ai injectat prea mult! Dar tot trebuie sa razi! Si uite ce "roz" e viata! Stati linistiti! Asta e doar o parodie. Am vazut recent un film care pot spune ca m-a marcat. Relativ greu de inteles mesajul subtil pe care-l induce, dar cu siguranta te zbuciuma daca esti atent la film! "Requiem for a dream" Il recomand.

Cat despre realitatea de zi cu zi...Bunisoara. Afara ninge. A trecut si Craciunul. Vine Revelionul si ne spargem capetele de beti ce suntem si apoi ne bagam artificii pe urechi ca sa iasa la iveala adrenalina! Distractie nene ca la romani! Pura prostie? Ceva de genu`. Dar ce conteaza? Astia suntem, asa traim si hai sanatate!
Viata mea? Merge. Nu schiopatez deloc daca asta voiai sa stii! Si sa nu te gandesti ca sunt suparata! Nu! Nu se merita! Viata chiar e "tare" uneori. Daca mai stii cum sa o faci superba atunci esti destept! Se pare ca o schimbare nu strica niciodata! Si credeti-ma ca tare e bine sa privesti cu scarba si detasare toate persoanele care ti-au stricat viata pana acum!

Lasand rautatile la o parte... Le multumesc tuturor prietenilor care imi sunt acum aproape si care ma apreciaza cu adevarat! Si hai noroc la toti! :))

uitare.

Ai simtit vreodata ca devii indiferent si rece pe zi ce trece? Intai incepi sa uiti cum e sa zambesti.primesti un cadou si te straduiesti sa schitezi un zambet.mama ta iti spune cat de mult te iubeste iar tu ii raspunzi fara sa vrei in sictir.."bine.si eu!". bunicii se bucura sa te vada crescand si te pupa parinteste pe frunte, iar tu iti dai ochii peste cap pentru ca ti se pare ca e ridicol ce fac ei: tu esti mare! nu ai 5 ani! Si toate aceste lucruri se repeta..si realizezi ca fara sa vrei iti pierzi cele mai dragi persoane pentru ca le neglijezi. iar tu le neglijezi pe ele pentru ca iti concentrezi atentia asupra unor persoane care nici nu merita!! Persoane care uita si cand e ziua ta! Carora nici nu le pasa daca esti bine sau daca mai traiesti chiar!
Am vazut la cineva scris la status(pe mess) ceva de genu`: Esti ocupat colectionand pietricele, si in jurul tau zac diamante adevarate!"
Prin urmare, cel mai bun sfat pe care il pot da cuiva[cred] este : Daca vedeti ca o persoana la care tineti enorm, nu va apreciaza pe masura, uitati-o! Inseamna ca nu va merita! Incercati sa le arati iubirea voastra prietenilor adevarati si familiei in primul rand!

Invata sa intelegi mai intai si apoi sa fii inteles. (Beca Lewis Allen)

Rupe din mine.

Frigul aduce mereu cu el o stare puternica de nostalgie. Stai singur in casa si tremuri ca fraierul! Si te gandesti la altii care poate acum se tin in brate ca sa se incalzeasca. Si tie iti ingheata lacrimile pe fata! Si singurul lucru care te mai inflacareaza este gandul ca: "Voi avea si eu candva o persoana care sa ma incalzeasca!". dar tot esti singur..si suferi!

Te gandesti la cineva deosebit. Si visezi cum stai lipit de el/ea. Si va ascultati reciproc bataile inimii. Si buzele reci se incalzesc cand se ating. Si radiezi de fericire. Si ai prefera sa stii ca si maine va fi la fel de frig si el/ea va fi tot langa tine cu bratele deschise.

Dar te trezesti din visul asta! Si realizezi ca defapt e doar un vis tampit! Si niciodata nu se va realiza ce-ti doresti! Pentru ca acea persoana probabil e cu alta/altul acum! Si iti vine sa te bati ca nu ai si tu norocul pe care il au altii.

Si te conformezi. Iti iei frumos o patura si o cana cu ciocolata calda. Te infasori in patura si stai sa te uiti la un film. [Singur.] Si plangi pentru ca filmul e superb si iti trezeste amintiri. Si incepi sa te gandesti la sinucidere din cauza singuratatii. Iti faci in minte un plan. "In timp ce-ti pui sfoara la gat vine el/ea si te salveaza de la moarte. Se aseaza in genunchi plangand si tipand iti spune cu patima: Nu face asta. Te iubesc!"Dar de unde ma atat?

Ce atatea basme, povesti,vise,visuri..? Asta e realitatea cruda! Ori ingheti singur...ori iti cumperi frate un calorifer si o patura!

Cine sunt?

Am realizat ca nu ma cunosc deloc.

Nu am incredere in mine. Nu imi place gandirea mea. Nu imi place cum arat.

Sunt vulnerabila la multe lucruri. Ma doare desi neg.

Tu cat de bine te cunosti?

De cateva zile ma tot intreb ce as putea sa schimb la mine..

As vrea sa schimb...

Aici ma opresc! Nu stiu. As vrea sa schimb tot.

Totul si nimic...

Putin ajutor?...

_________________________________________________

_________________________________________________

_________________________________________________

Astept comentarii cu sfaturi.

?

Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca esti indragostit(a) de o persoana imaginara?

Ai simtit vreodata ca vrei sa imbratisezi orice persoana iti apare in fata numai pentru ca te simti singur?

Ai vrut vreodata sa te intalnesti cu cel mai bun prieten si sa plangi pe umarul lui?

Ai crezut vreodata in dragoste la prima vedere?

Ai trait pentru ziua de maine?

Iti traiesti clipa?

Oamenii sunt creaturi ciudate. Neintelese.

Ti se intampla des sa visezi?

Stai vreodata izolat de restul lumii si vorbesti singur numai ca sa te simti bine?

Te gandesti la viitor? Dar la trecut? Te macina amintirile?

Toate aceste intrebari trebuie sa si le puna omul? De ce?

Adormi cu gandul la cineva?

Esti capabil sa-mi raspunzi la aceste intrebari?

Critica. Arta. Prostie?!

Am fost si eu ca tot romanul, duminica (25.10.2009), la teatrul Maria Filotti Braila pentru a vedea piesa "Omul pernă". Si pentru ca nu m-am putut abtine de la cateva comentarii, m-am gandit ca ar fi si mai bine sa-mi public aici impresiile.

Inainte de a merge la teatru, m-am interesat pe internet si de la alte persoane care au vazut-o, sa vad cum este. Impresiile aveau un cuvant comun : "mişto". Eram curioasa ce inteleg ei prin asta.

Am ajuns la teatru. Am pasit curioasa in sala mare si am zarit un baiat deja asteptand pe scena. Un baiat de vreo 19 ani (banuiesc), la bustul gol, cu o pereche de blugi si niste skate shoes. Parea Ok! Dupa o asteptare de cateva minute...incepe piesa! O melodie ciudata din care tot ce am retinut a fost "Într-un orăşel, trăia un băieţel, atârnău, atârnău, atârnău, atârnău...atârnau hainele pe el! " Din prima mi-am dat seama ca aveau sa urmeze si injuraturi si eventual, de ce nu? Scene obscene!

Nu am de gand sa povestesc acum toata piesa pentru ca as strica farmecul ei.

Oricum...mesajul a fost unul foarte greu de inteles si totodata foarte dur! Tema abordata a fost Literatura prin ochii unui adolescent obsedat de lucruri morbide deoarece parintii "i-au luat dreptul la viata", izolandu-l in camera lui pentru a putea scrie. De asemenea s-a conturat foarte bine REALITATEA. Tot ce ne inconjoara. Acest lucru ar fi trebuit sa socheze publicul, dar se pare ca a starnit rasu`. Per total, piesa a fost buna si este bine sa fie vazuta de un adolescent (de preferat fara parinti sau profesori langa el). Recomand piesa, nu cu drag, dar merita totusi vazuta. Provoaca si rasu`! Stati calmi. :))

Dragostea e oarba, dar nu chioara!

Uita-te in jur. Ce vezi?

Familia ta. Prietenii tai. Prietenul cel mai bun. si..?atat? sau mai este vreo persoana langa tine?
Ma uit in jurul meu. Si gasesc familia, prietenii si chiar si cel mai bun prieten, dar lipseste o persoana. (persoana iubita pentru care as face orice)
Ma tot intreb de ce lipseste sau mai bine zis unde este? Si privesc cu ochii bulbucati incercand sa gasesc o lume noua. O lume numai a mea. Poate chiar a mea si a unei persoane pe care sa o tin langa mine pe veci!
Lumea sa zicem ca o gasesc..sau mai bine zis mi-e usor sa o construiesc. Dar nu pot sa traiesc singura! Si nici sa-mi construiesc un prototip al persoanei iubite. E imposibil ! Atunci ce sa fac? Sa stau sa astept sa pice din cer persoana de care sa ma indragostesc, sau sa alerg prin lume debusolata, cautand pe cineva?
Multe intrebari ma macina. Si cred ca nu ar trebui. Este inca prea devreme! "Ai 15 ani! Trezeste-te! Ai altele de facut!" Dar daca inima cere? Daca inima vrea sa invete ce este aia "iubire"?
Grea si neinteleasa este adolescenta asta! E plina de ura si sentimente. Totul apare intr-o antiteza. Nu stii ce e bine si ce e rau, pe cine sa crezi si pe cine nu. Esti confuz pana si in privinta ta! Incepi sa-ti pierzi increderea in tine. Ti se picura in minte influenta celor din jur. Si esti vulnerabil la tot ce se intampla in jurul tau.
Si e ciudat ca acum stau in fata unui calculator si scriu aceste randuri enigmatice pentru unii, iar peste ani o sa citesc aceste ganduri si am sa bufnesc in ras exclamand : " Ce naiva eram!". Asta e! Asta e varsta. O varsta critica in care trebuie sa-ti masori fiecare pas si sa fii foarte atent la detalii.

P.S. Nu te gandi ca e scris pentru tine!

Cazi. Te ridici. Cazi. Te afunzi!

Cazi:

• pe scari.
• in cap.
• de la etaj.

Si incerci sa te ridici. sa continui sa mergi.

Si te zbati din rasputeri. si nu reusesti.

Si te lasi invins. si pleci capul spre Pamant.

Si nimeni nu-ti intinde o mana. si mai incerci o data singur.

Si iar te smucesti. si te gandesti la ceva ce crezi ca te face mai puternic.

Si iar nu izbutesti. si astepti sa vina cineva sa te ridice.

Si nimeni nu vine. si innebunesti.

Si ajungi si tu ca in nisipurile miscatoare. si te afunzi in durere si suferinta.

Si nimeni nu vine...

Si simti totusi ca cineva te priveste. Si este in stare sa te puna pe picioare! Si devii sigur ca aceea e singura persoana care te mai poate ajuta. Si incerci sa o strigi. Dar nu te aude. Si plangi. Dar nu te aude. Si zbieri. Dar tot nu te aude. Si disperat, intr-o balta de sange, iti moare si ultima speranta. Si iti vezi moartea cu ochii. Si te lasi invins. Si acea persoana tot nu vine...

Neinteles

Am ajuns sa ma contrazic. Azi am stat sa-mi citesc toate postarile de pe blogul meu. Si ce am realizat? Azi zic ceva, maine altceva. Acum cateva zile spuneam "Ce atatea regrete?" si urmatoarea postare spune ca sunt confuza si ca nu ma mai inteleg pe mine insami. Ma bufneste si rasu`! Nici macar eu nu mai stiu ce zic! Mai grav e ca nu inteleg de ce sunt asa de nehotarata.

Stau acum si imi cotrobai prin ganduri. Dau de framantari si fericire, de suspans si dezamagire. Trec de la o stare la alta. Azi imi pasa, maine nu. Azi imi propun ceva, maine nu mai fac ce am zis. Azi promit, maine uit. Sa fie oare de la vreme? De la viata noua pe care incerc sa o traiesc? Nu stiu. Nu imi dau seama. Si simt ca nu sunt singura! Si simt ca si altii sunt ca mine, dar nu vad asta.

Si ma uit pe geam. Nu e soare. Dar zambesc. Nici ieri nu era soare. Dar ieri plangeam. Asta vrea sa insemne oare ceva?

Si privesc in gol si-mi spun " Azi ma simt bine!". Si trece timpul...peste o ora fac acelasi lucru, dar imi spun "M-am saturat!" Mintea imi joaca feste.

Si ascult Nickelback-Far Away. Si plang pentru ca imi place. Si apoi rad ironic. Si acum zambesc. Si iar plang. Si iar zambesc.

Si ma uit in oglinda. Si ce vad? O persoana care vrea sa arate ce nu este. Si se straduieste din rasputeri. Si nu-i iese. Si nimeni nu o opreste. Si imi vine sa sparg oglinda pentru ca ma cunoaste prea bine.

Si ma uit in telefon. Citesc mesaje. Si dau sa le sterg. Si nu apuc sa fac asta. Imi cade telefonul din mana. Il pun la locul lui. Caut altceva. Si peste cateva minute ma intorc la el cu o pofta nebuna sa imi sterg tot din telefon!! Si incep...si ma opresc.

Si inchid ochii si ma gandesc la ziua de maine. Ma opresc. Va fi o zi naspa. Nu are rost sa ma gandesc la ea. Ma gandesc la ziua de ieri. Ma opresc. Nu are rost nici la ziua de ieri sa ma gandesc. Si aia a fost naspa!

Si deschid messu`. Si ma uit prin lista. Si vad multe lucruri de care inca imi pasa. Dar le inchid repede ca sa nu dau cumva de banuit. Si trec cateva secunde..deschid iar lista si trag putin cu ochiul. Nu prea mult ca strica!

Deci...vreau si nu vreau! Cred si nu cred! Pot si nu pot! Uit si nu uit! :)

Mai tanar. Mai efervescent.

All of my dreams and my passions
Are in your hands...

Zâmbeşti? Continuă.

E aproape de miezul noptii si cum se stie ca acum sentimentele sunt mai ample decat oricand, m-am gandit sa imi insir ca de fiecare data cateva ganduri purtate de vant. De ce zic vant? Pentru ca azi ne-a cam lovit pe toti in fata frigul. Si nu usor. Destul de tare, nesimtitul. Dar daca iti este frig te cuibaresti langa cineva in banca sau il iei de brat si va incalziti. Prin urmare frigul ne apropie! :)
Lasand frigul cu treburile lui...deschidem si un alt subiect. Viata mea.
In ultima vreme am cam ramas fara inspiratie, fara subiect sau pur si simplu fara chef! Scoala soarbe din tine picatura cu picatura viata. Incepi sa te neglijezi treptat..uiti de tine, de timpul tau, dorintele tale, prietenii tai, hobby-urile tale..tot. Si incerci din rasputeri sa schimbi cumva situatia asta. Esti neputincios. Si lasi totul balta de parca ar fi cine stie ce batalie cu tine insuti. E usor. Deschide ochii! Fii organizat si totul iese bine. Dar hai sa o las putin la o parte pe generalizarea asta. Eu - incerc sa-mi organizez timpul cat mai bine.
Mai greu e cu organizarea sentimentelor. Se pare ca toamna nemiloasa nu rascoleste numai frunzele de pe strada, ci si gandurile mele ce parca iau razna impreuna cu sentimentele. Deja nu mai stiu ce vreau, de ce vreau. Ma uit in jurul meu si vad lume indiferenta. Nu inteleg cum pot fi asa? Sa ma invete si pe mine cineva sa fiu indiferenta pana la capat, nu doar aparent. Vreau si eu sa arat la exterior ce nepasatoare sunt si sa fie la fel si in interior. Sa nu ma roada. Sa nu imi pese!! E ciudat ca am ajuns sa vad sufletele oamenilor. Si cum crezi ca sunt? Reci si goale. Rar vezi sa pluteasca iubire pe undeva. De ce nu duce nimeni dorul iubirii? De ce nu pot merge si eu ca in filmele americane, pe holul liceului, cu carti in mana si sa vina un baiat dragut si sa dea peste mine fara sa vrea?! Sa se infiripe dragostea. Love at first sight. De ce totul e fictiv?
Si mai nou ma intreb... de ce tin eu blogul asta? Ce rezolv daca scriu aici despre mine? Citeste cineva? Ii pasa cuiva de framantarile mele? Sta cineva sa ma inteleaga? Banuiesc ca nu. Totul e in zadar. Si cu toate ca sunt sincera si incerc sa caut raspunsul la intrebarile care nu imi dau pace de cateva luni pana in prezent, nu da nimic roade. Ceva nu merge. Si ce ar trebui sa fac? sa continui sa scriu aici ca intr-un jurnal banal? Sau sa ies din tipare cumva? Sa strig la pereti sa vad daca imi raspund? Sau sa imi lipesc scotch pe gura ca sa vad cine duce dorul vocii mele?

Confuz. Departe. Frig. Dor. Singuratate. Deziluzie. Speranta. Intuneric. Inchistare. Suferinta. Iubire. Rabdare. Biruinta. Sfarsit. Moarte.

Si uite ca se poate. :)

Ce atatea regrete? Ce-i cu atata nostalgie, dramatizare si pesimism???? Hai frate ca se poate si fara! :)

...astea au fost cuvintele mele in ultimile 2 zile. Te intrebi de ce, nu?...Eeeii bineee..am realizat saptamana asta ca defapt am cateva persoane aproape, care tin la mine si ma sprijina! Sa mentionez nume ca sa va simtiti?? E nevoie? Astept sa-mi spuneti.

Cat despre altele..sa mentionez si eu putin cam ce lucruri s-au schimbat pe aici.

Pai.."ea" (prietena mea cea mai buna) ...ce sa zic de ea?? O iubesc ! Cu bune si rele, cu proaste si...ăăăă..nu stiu! Stiu doar ca am vorbit, ne-am impacat si totul merge bine!!

Acum "el". El...eheee..greu. De ce? Eeeeii bineee..lucrurile au luat o intorsura destul de ciudata. De la dorinta aia fierbinte de impacare s-a ajuns la un sentiment ciudat. Cineva mi-a deschis ochii si m-a facut sa realizez un lucru important : "Nu se merita sa-ti pierzi timpul cu un mincinos care nu se multumeste niciodata cu ce-i oferi !! " Hai sa recunoastem ca exagerez si eu putin, dar in mare parte cam despre asta e vorba. Nu se merita!! NEXT >

Prietenii.."ei"..vampirii aia insetati de sange (joking). Nici ei nu merita sau mai bine zis nu merita toti bunatatea mea. Am reusit in aceasta saptamana sa-mi fac o selectie din multitudinea aia de prieteni FALSI ! Si uite cum s-a restrans grupul. Din aia 100 s-a ajuns la maxim 10 !!!! Cat despre restu` "Buna! Ma cunosti? Da?! Bine. Bravo. Ceva nelamuriri? Nu? Atunci pa! :) " Poate ca sunt o nesuferita, scorpie sau cum ma mai vad altii, dar asta e frate! In ziua de azi daca nu te comporti ca restu` esti mancat! Asa ca..mananca si tu pe cineva ca sa supravietuiesti!

Scoala.."Foarte tare frate!!" In fiecare zi dau de alte faze comice, alte "talente", alti prosti, alte persoane cu care poti vorbi, alte persoane care se schimba pe zi ce trece.

Colegii? Prea tari! Deja am inceput sa vorbesc cu marea majoritate si ma simt bine in clasa aia!! Am cu cine rade, de cine rade, despre ce rade..Tot tacamul! Mesaj pentru colegi >>Tineti-o tot asa! Imi place de voi si nu sunt ironica :) Sa traiti fratilor!!

Profii? Unii cam disperati si crizati de parca trec toti prin PMS, dar sunt si parti frumoase!

Prin urmare..imi traiesc "viata cea noua". Si e Ok!! [ dedicatie pentru Sabb. >>E scris cu ROZ :)) ]

" Trebuie sa ridici mainile sus,

Mainile sus, mainile sus

Poti sa te lasi, poti sa te lasi dus,

Mainile sus, mainile sus.

Daca poti sa ridici mainile sus,

Mainile sus, mainile sus

Sa m-anunti si pe mine daca ai ceva de spus,

Mainile sus, mainile sus. "

.deviat.

Uite o lacrimă în colţul ochiului,
Dă să cadă!
Nu o lăsa singură
Să se piardă.
Prinde-o repede în palmă
Şi păstreaz-o în amintire,
Căci află că asta e singura
Ce rămâne pe vecie.

si uite asa m-am schimbat. [sau inca ma schimb] din persoana aia veche pe care o stii [altruista, iubitoare, simpatica, sociabila, prietenoasa, sensibila, grijulie], intr-o persoana noua [egoista, nepasatoare, irascibila, nesimtita, aroganta, indiferenta]. asa oare o sa-ti pese mai mult?! o sa-ti schimbi atitudinea si iti vei da seama ca mereu cand ai avut nevoie de o mana de ajutor, de un sfat, de o imbratisare, eram acolo ? vei deschide ochii sa vezi realitatea? vei fi uimit de toate astea?

Singuratate. Izolare. Deziluzie.

...si uite ca sunt singura! Nici macar cei de odionoara nu mai sunt langa mine. Si da! Plang. De ce? Pentru ca ati plecat toti precum corbii dupa ce si-au mancat starvul. Si va uitati toti cu ochii plin de sictir si sfidati normalul. Si incerc sa ma apropii de voi, dar sunteti pasivi. Si mi-e frig si strig dupa ajutor, dar pot striga mult si bine. Nu ma auziti. Si cad la picioarele voastre sa ma ajutati si sa fiti langa mine pentru ca am nevoie de voi, dar treceti nepasatori pe langa mine. Si totusi..vedeti cat ma doare!! Dar inchideti ochii sau vorbiti intre voi tratandu-ma cu indiferenta. Pentru ce? Am gresit cu ceva? Dar de ce tot incerc sa va arat suferinta asta? Conteaza pentru voi? Nu. Nu conteaza. Ma confesez "ca sa ma aflu in treaba", ca sa ma descarc, ca sa trec peste. Si inchid ochii si imi spun: "Nu dispera! Maine va fi mai rau." Si trec peste toate astea cu toate ca ma izolez. Si m-am obisnuit deja sa vorbesc singura. Pana si peretii imi sunt prieteni mai buni!! Si ma gandesc la ea. Ea cea de altadata. Ea care mereu ma asculta si ma sfatuia. Ea care imi dadea cate o palma sa ma trezesc si sa realizez ca am gresit. Nici macar ea nu mai este. Era singura persoana pentru care ma mai bucuram de soarele diminetii..

Şi-uitând că m-ai uitat,

Vei smulge din cadrul palidului vis

Întunecatu-mi chip,

Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare

Şi când din ochi lăsai să-ţi pice

Trei lacrimi reci de călătoare!

Ion Minulescu

............ Autodistrugere ...............

-Cati ani ai?

-15.

-Ce cauti aici?

-Petrec.

-Cum anume?
-Cu bautura si tigari.

Si toti uitam cine suntem...

Stau si privesc ingrozita in jurul meu. Tot ce vad este o panza groasa de fum, multa lume si sticle de bere aruncate pe scari. Nu inteleg ce se intampla. Ma zbat prin aceasta ceata confuza si fug haotic. Priviri ma inconjoara si ma cuprind ca intr-un joc de tortura nesfarsit. Muzica imi sparge timpanul, iar podeaua vibreaza. Ce se intampla?

E doar o petrecere.

O mana calda imi atinge pielea rece si imi spune : "Nu te teme. Sunt aici. Si am sa fiu mereu oricand vei avea nevoie." Ma intorc sa vad cine este acea persoana, dar disparuse. Sa fi fost oare inchipuirea mea?

Ma opresc si incerc sa disting cateva culori ce-mi apar in fata ochilor, dar nu reusesc.[ Totul era bizar. ]

Si stau acum si ma gandesc..Oare eu sunt cea ciudata si anormala? Sa-mi spuna cineva !! Gresesc undeva?...

"Lumea este doar o închisoare uriaşă, din care câţiva sunt selectaţi zilnic pentru execuţie."
Walter Raleigh

Dăi cu leapşaaaa!!

( de la Rocsanna :D )

1) Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, si găseşte rândul 4 :
1) "mă uit la ea cât o să vreau io."

2) Intide-ţi braţul stâng pe spate cât de mult poţi. Ce atingi?
2) Scaunul si un tricou. :)

3) Care a fost ultima emisiune pe care ai văzut-o la TV?
3) Pe Mtv "Exposed"

4) Fără să te uiţi la ceas, spune ce oră este?
4) 21:30

5) Acum uită-te la ceas, ce oră e?
5) 21:45

6) Când ai făcut ultimul pas afara? Ce făceai?
6) Azi dimineaţă. Am fost până la sc. 4 să văd o demonstraţie de Kendo.

7) Înainte să incepi chestionarul acesta, ce ai făcut?
7) Am închis geamu' că îmi era frig.

8) Ce porţi acum?
8) Un tricou cu The Simpsons ^^ şi pants 3 sferturi.

9) Ai visat noaptea trecută?
9) Parcă da :))

10) Când ai râs ultima dată?
10) Azi pe la 11. Eram cu Adeee :)

11) Ce e pe pereţii camerei în care te aflii?
11) Un portret( mai exact al meu), un ceas si nişte hărţi de geografie (îmi trebuiau în cls. a8a si am uitat să le dau jos :)) )

12) Care e ultimul film pe care l-ai văzut?
12) Ice Age 3 :))

13) Dacă ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face cu banii?
13) Mi-aş pune banii la bancă şi în timpul ăsta mi-aş face o ditamai lista cu tot ce vreau. :))

14) La ce te gândeşti acum?
14) La ziua de mâine (Duminică) şi că după duminică vine o nouă săptămână. :(

15) Dacă ţi-ai putea pune o dorinţă şi ştii că se va îndeplini care ar fi aceea?
15) Să-mi realizez scopul în viaţă.

16) Imaginează-ţi că primul tău copil va fi o fată, cum ai vrea să o cheme?
16) Maria.

17) Imaginează-ţi că primul tău copil va fi un băiat, cum ai vrea să îl cheme?
17) Mihai.

" She Don't Want The World "

... mi-e frig! Respiratia ta odinioara calda nu o mai simt. Sunt ca marmura, rece. Capul simt ca-mi explodeaza de oboseala. Pana si lacrimile imi ingheata pe obrajii palizi. Sunt amortita. Oasele imi sunt sfaramate, iar inima rupta. Cufundata in scaun ma gandesc la tine.

Evoc acele frumoase clipe in care nu imi era frig pentru ca eram langa tine. Ma tineai strans in brate ca sa te asiguri ca nu ma vei pierde vreodata.[ Si uite ca m-ai pierdut.] Ma sarutai cu patima ca sa-mi demonstrezi cat ma iubesti si mi te jurai ca nu renunti la mine vreodata.[Si uite ca ai renuntat.] Ma priveai cu ochii inlacrimati ca sa vad cat de mult te doare cand eram suparata.[Si uite ca ai uitat.] Ma bagai mereu in seama ca sa nu cred vreodata ca ma ignori. [Si uite ca acum taci.]

• De ce oare se pierd sentimentele?
• De ce oare nu putem face o alegere buna cand e nevoie?
• De ce oare cand te vreau langa mine neg asta?
• De ce oare nu pot sa te uit?
• De ce oare ma faci sa tip, sa urlu?
• De ce oare vreau ca viata sa mi se sfarseasca?
• De ce oare timpul trece asa de greu?
  

De ce oare eu nu mai sunt langa tine?

Poate..

Poate ca toate intrebarile au un raspuns.
Poate ca tot ce a fost se va repeta.
Poate ca tot ce ma inconjoara e adevarat.
Poate ca te-am iubit.
Poate ca nu am sa te uit.
Poate ca si maine va fi soare pe strada mea.
Poate ca si oamenii au aripi si pot zbura.
Poate ca si florile se indragostesc.
Poate ca mi-e dor de tine.
Poate ca nu am sa mai gasesc ca tine.
Poate ca locul meu nu e aici.
Poate ca inca ador papusile.
Poate ca te vreau mai mult decat vreodata.

Poate ca ar fi timpul sa te uit.

Negarea.

De cateva zile ma gandesc la tot ce mi se intampla. Toti din jurul meu imi vorbesc despre tine. Toti care pana ieri nici nu voiau sa auda de tine! Cum de se schimba lumea asa de usor? Vreau sa stiu ce trebuie sa fac. Sa pot gandi cu sufletul. Vreau sa platesc pentru greselile din trecut, ca sa nu le mai repet in viitor.

Si totusi...

De ce nu pot fi hotarata? Ce ma impiedica?





Stau si meditez. In mintea mea apar doua persoane. Le asociez asa : Trecut. Viitor. O fi bine?



Mi-e dor de trecut. Am gustat din cele mai frumoase momente. Am simtit caldura sufletului, iubirea.




Vreau viitorul. Simt ca imi este aproape. Cred ca si cu el pot simti aceleasi lucruri ca si cu trecutul.

Si totusi...

Nu ma impac cu Prezentul. (singuratatea)

Lacrimi crude..

Pentru ca simteam nevoia sa imi impartasesc dorul cu lumea!





Degetele noastre jucause si firave se impletesc armonios intr-o strangere tandra si indelungata. Privirea statica ma conduce pe un taram parca cunoscut, dar nu indeajuns de aproape. In rasuflarea ei calda, simt o emotie. Parca vrea sa-mi spuna ceva, dar cuvintele sunt mult prea greu de rostit. Incerc din rasputeri sa-i inteleg incruntarile stranii ce-si fac aparitia pe chipul ei naiv. Prin minte imi trec tot felu de intrebari ce parca nu isi gasesc rostul, dar sunt menite pentru a fi adresate. Cu buzele tremurand, ii ating pielea rece si o intreb : « Te framanta ceva ? ». Ii privesc atent pornirile trupului in asteptarea unui raspuns, dar in zadar. Tot ce schitase era un zambet palid. Incerc sa o incurajez cu privirile, sa-i patrund usor in suflet si sa vad ce nu-i da pace.
La un moment dat, isi ridica usor fruntea si rosteste lin: « Draga mea prietena, ma simt incorsetata de miile de ganduri si sentimente care nu dau odihna sufletului meu. As vrea sa le pot rosti ca odinioara, dar ceva ma impiedica. » Acestea au fost ultimile ei cuvinte, dupa care, cu o putere parca supra-naturala, si-a indepartat umbra de mine. O priveam cu ochii indurerati si incercam sa inteleg de ce s-a indepartat asa subit, fara sa-mi dea un raspuns, fara sa apeleze la intelegerea mea, fiind singura fiinta care o mai putea ajuta. Imi las trupul sa cada usor pe o banca din parc. Privesc cum o frunza se zbate in bataia vantului, la fel cum si inima mea se zbatea in trupu-mi fragil. Ma simt goala si ravasita pe dinauntru si parca as vrea sa tip, sa ma descarc de toata suferinta ce am acumulat-o. Incercam cu neputinta sa gasesc un motiv pentru tot acest hazard ce a avut loc... Fara rost ! Nu imi dadeam seama ! Mintea mea devenise ca o camaruta cu sute de poze lipite pe pereti. Ma regaseam in acelea.
In fiecare imagine eram eu si ea, zambind, desprinse de viata cruda ce o degustam zi de zi. Rememoram acele franturi. Era mereu langa mine si reusea sa ma lepede de sentimentele de ura si descurajare. Dainuia in sufletul meu, chipul ei gingas. Pentru mine era de la o simpla prietena, la motivul pentru care ma trezeam dimineata.
O lacrima plapanda aluneca pe chipul meu. As fi vrut sa o pot pastra pentru vecie. In acel moment realizam cel mai important lucru din viata mea, se incheiase o prietenie.

Praf de Timp

Nici nu stiu cum sa incep... Sunt cateva amintiri ce parca nu-mi dau pace. Am inceput sa scriu, cu gandul la o buna prietena, pe care pana ieri o stiam langa mine si acum simt ca e departe si ca incetul cu incetul...o pierd.

Cine este ea si ce era pentru mine :

Speranţa.

Afecţiunea.

Căldura.

Emoţia.

Zâmbetul.

Cu lacrimi in ochi, cu speranta in suflet, cu amintirea in gand, privesc pe geam si astept sa se intoarca.

" Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini." Victor Hugo

Changes...

I remember that summer : Kids.Fun.Games.Music.Friends.Everything.

* La rugamintea cuiva.. Lizz owns *

Eeei bine..(Dupa cum incep de fiecare data.) Sa povestesc despre vara asta. Asteptarile erau mari. Nu mai puteam astepta, gandindu-ma peste ce voi da la Câmpina (my fav` place.)..Distractie? Râsete? Jocuri? Prieteni?..da! la asta ma asteptam... “A fi dezamăgit este un lucru, a fi descurajat este altul.” Se pare ca nu a fost asa. Am constatat ca oamenii se schimba. Asa s-a intamplat si acolo. Jocurile de odinioara s-au transformat in " înjurături, beţie, fum". Eram confuza. Chiar asa de repede ne maturizam si ascundem trecutul?

Mascăm copilăria?

Am avut totusi norocul, sa dau peste o fata Tania ^__^, care mi-a mai inveselit mini vacanta. Ma regaseam in cuvintele ei si simteam ca vorbesc cu mine, atat de apropiate eram. In ochii ei se citea un lucru important pentru mine, nu uitase ca este inca un copil. Ii puteai vedea zambetul naiv si inocent pe fata si ochii plini de dorinta care inca cercetau lumea noua. Cu ajutorul ei am reusit sa raman un copil! Mulţumesc!

România, ţară de ..... .

Cat de entuziasmata eram de faptul ca plec din orasul meu si ca ma duc sa vizitez alte locuri din Romania..Si uite, ajunsa acasa, dezamagita si oarecum furioasa. De ce? Sa va povestesc !

Eeeeii bine... Am fost la Baile Herculane, timp de o saptamana. Ma asteptam sa fie foarte frumos, stiind ca e o statiune mare, vin multi turisti...

Ajung acolo. Ce vad? Dezastru!! Un oras mic, pricajit, cu strazi inguste, buticuri putine, oameni ciudati, mizerie..Câh!! Explorez mai mult orasul, gasesc partea veche a lui. Acelasi lucru! Ma asteptam sa arate bine, sa fie restaurat locul. De unde atat? Romania..e Romania. Cladiri daramate sau care deabia ce "se mai tineau pe picioare", mii de afise cu "Votati ****(numai stiu pe cine, la cat de multe erau!!)". Cat despre cladirile care odinioara erau cele mai impresionante si marete hoteluri sau sanatorii, acum erau niste daramaturi care parca "sufocau" si mai tare orasul.

Nu vreau totusi sa critic fiecare milimetru de strada care nu mi-a placut, dar pot spune ca m-am intors acasa profund dezamagita!!

Unde e Presedintele sa vada ce fel ne arata tara? Unde sunt toti politicienii si parlamentarii care ne tot promit ca vom avea vieti cat mai frumoase, fara griji si ca "Vom trai bine!" ? Dorm cu totii confortabil in pat si "ii doare-n papuci"...

La televizor se difuzeaza emisiuni si apar reclame in care personalitati celebre, la numar DOAR 3 (Ilie Nastase, Nadia Comaneci si Gheorghe Hagi), incearca din rasputeri sa convinga turistii straini sa ne viziteze. Mai bine sa stea in tara lor decat sa vina aici si sa se ingrozeasca de drumurile noastre proaste, conditiile jalnice si cate si mai cate.

Asta e ROMANUL! Si asta e Romania, tara in care traim. Asa ca fratilor, cel mai bine, plecati din tara!

Pentru ca nu`i voi putea uita..NICIODATA!

S-au sfarsit din viata noastra de elev, inca 4 ani. Au trecut ca vantul! Toti ne dorim acum sa putem da timpul inapoi...

Cu toate ca se zice : "Anii de liceu sunt cei mai frumosi!", eu sunt de parere ca cei 4 ani pe care noi i-am petrecut, nu se vor uita niciodata si au fost cei mai "tari". :)

"Si nu uita! Am fost candva..8A!!!!!"

Romanţa răspunsului mut ... .:: Ion Minulescu::.

Ce văd!...

E-adevărat?...

Tu eşti?...

Cum?...

N-ai murit?...

Tot mai trăieşti?...

Pendulă care te-ai oprit din mers,

Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!...

Spune-mi...

Spune-mi tot ce ştii...

Să-mi spui chiar şi minciuni,

Să-mi spui

Ce n-ai spus nimănui -

Nici celor morţi,Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut

Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...

Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc

Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...

Şi care-anume sfânt din calendar

Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?

E-adevărat?...

Te-ai răzgândit?...

Ne-am împăcat?...

Iar ne iubim?...

Sau, poate, şi-azi ne regăsim

Aceiaşi vechi duşmani?...

Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...

Dar tu?...

Răspunde-mi "Da"...

Răspunde-mi "Nu" -

Totuna mi-e!...

Ştii tu de ce -

La tine "Nu" şi "Da" nu sunt

Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...

De ce-ţi ascunzi

În palme ochii tăi rotunzi?...

De ce-ţi aprinzi ca un semnal

De foc bengal

Obrajii tăi de porţelan

Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...

Vreau să ştiu şi eu,

De ce-ai venit?...

De dragul meu?

Sau, poate, n-ai venit decât

Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât

Un păhărel de coniac,

Ca eu să tac,

Iar tu să ţipi

Şi să dispari, apoi, suspect,

Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?

Aşa e c-am ghicit

De ce-ai venit?...

De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...

Ce nou secret îmi mai ascunzi?...

De ce scrâşneşti din dinţiŞi taci?...

Hai!...

Spune-mi, ce-ai de gând să faci?

Deschide-ţi gura - mii de draci! -

Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...

Nu gura...

Ci răspunsul mut!...

A mai trecut o etapa...si vin altele..si altele..

HeY, HeY, HeY..

Stau cu capul pe birou. Imi miroase a plictiseala. Rememorez momente placute..Ahh! Uite unu`!

!! Banchet !!

Ce a insemnat Banchetul?

1. Distractie.


2. Surprize.


3. Euforie si muzica la MAXIM!!


4. Declaratii de.... dragoste.


5. Concurs de dans.


6. Situatii neasteptate.


7. Lacrimi.


8. Ziua Mariei.


9. Telefoane la 2 noaptea.


10. Faleza.

Cele 10 "ingrediente" care au alcatuit "Seara Perfecta"!

Viata mea

Multe lucruri ar fi de spus despre mine. Nu mi-ar ajunge o viata de om ca sa ma descriu. Dar nici sa-mi insirui calitati si defecte..nu`mi place. Asa ca..urmareste tu ce fel de persoana sunt si spune-mi si mie!

Ce as mai putea spune despre mine?

Hmmmm.....

Desi vreau sa par o persoana dura...arat contrarul.

Desi vreau sa nu arat ca ma doare...tot se vede!