Rupe din mine.

Frigul aduce mereu cu el o stare puternica de nostalgie. Stai singur in casa si tremuri ca fraierul! Si te gandesti la altii care poate acum se tin in brate ca sa se incalzeasca. Si tie iti ingheata lacrimile pe fata! Si singurul lucru care te mai inflacareaza este gandul ca: "Voi avea si eu candva o persoana care sa ma incalzeasca!". dar tot esti singur..si suferi!

Te gandesti la cineva deosebit. Si visezi cum stai lipit de el/ea. Si va ascultati reciproc bataile inimii. Si buzele reci se incalzesc cand se ating. Si radiezi de fericire. Si ai prefera sa stii ca si maine va fi la fel de frig si el/ea va fi tot langa tine cu bratele deschise.

Dar te trezesti din visul asta! Si realizezi ca defapt e doar un vis tampit! Si niciodata nu se va realiza ce-ti doresti! Pentru ca acea persoana probabil e cu alta/altul acum! Si iti vine sa te bati ca nu ai si tu norocul pe care il au altii.

Si te conformezi. Iti iei frumos o patura si o cana cu ciocolata calda. Te infasori in patura si stai sa te uiti la un film. [Singur.] Si plangi pentru ca filmul e superb si iti trezeste amintiri. Si incepi sa te gandesti la sinucidere din cauza singuratatii. Iti faci in minte un plan. "In timp ce-ti pui sfoara la gat vine el/ea si te salveaza de la moarte. Se aseaza in genunchi plangand si tipand iti spune cu patima: Nu face asta. Te iubesc!"Dar de unde ma atat?

Ce atatea basme, povesti,vise,visuri..? Asta e realitatea cruda! Ori ingheti singur...ori iti cumperi frate un calorifer si o patura!

Cine sunt?

Am realizat ca nu ma cunosc deloc.

Nu am incredere in mine. Nu imi place gandirea mea. Nu imi place cum arat.

Sunt vulnerabila la multe lucruri. Ma doare desi neg.

Tu cat de bine te cunosti?

De cateva zile ma tot intreb ce as putea sa schimb la mine..

As vrea sa schimb...

Aici ma opresc! Nu stiu. As vrea sa schimb tot.

Totul si nimic...

Putin ajutor?...

_________________________________________________

_________________________________________________

_________________________________________________

Astept comentarii cu sfaturi.

?

Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca esti indragostit(a) de o persoana imaginara?

Ai simtit vreodata ca vrei sa imbratisezi orice persoana iti apare in fata numai pentru ca te simti singur?

Ai vrut vreodata sa te intalnesti cu cel mai bun prieten si sa plangi pe umarul lui?

Ai crezut vreodata in dragoste la prima vedere?

Ai trait pentru ziua de maine?

Iti traiesti clipa?

Oamenii sunt creaturi ciudate. Neintelese.

Ti se intampla des sa visezi?

Stai vreodata izolat de restul lumii si vorbesti singur numai ca sa te simti bine?

Te gandesti la viitor? Dar la trecut? Te macina amintirile?

Toate aceste intrebari trebuie sa si le puna omul? De ce?

Adormi cu gandul la cineva?

Esti capabil sa-mi raspunzi la aceste intrebari?

Critica. Arta. Prostie?!

Am fost si eu ca tot romanul, duminica (25.10.2009), la teatrul Maria Filotti Braila pentru a vedea piesa "Omul pernă". Si pentru ca nu m-am putut abtine de la cateva comentarii, m-am gandit ca ar fi si mai bine sa-mi public aici impresiile.

Inainte de a merge la teatru, m-am interesat pe internet si de la alte persoane care au vazut-o, sa vad cum este. Impresiile aveau un cuvant comun : "mişto". Eram curioasa ce inteleg ei prin asta.

Am ajuns la teatru. Am pasit curioasa in sala mare si am zarit un baiat deja asteptand pe scena. Un baiat de vreo 19 ani (banuiesc), la bustul gol, cu o pereche de blugi si niste skate shoes. Parea Ok! Dupa o asteptare de cateva minute...incepe piesa! O melodie ciudata din care tot ce am retinut a fost "Într-un orăşel, trăia un băieţel, atârnău, atârnău, atârnău, atârnău...atârnau hainele pe el! " Din prima mi-am dat seama ca aveau sa urmeze si injuraturi si eventual, de ce nu? Scene obscene!

Nu am de gand sa povestesc acum toata piesa pentru ca as strica farmecul ei.

Oricum...mesajul a fost unul foarte greu de inteles si totodata foarte dur! Tema abordata a fost Literatura prin ochii unui adolescent obsedat de lucruri morbide deoarece parintii "i-au luat dreptul la viata", izolandu-l in camera lui pentru a putea scrie. De asemenea s-a conturat foarte bine REALITATEA. Tot ce ne inconjoara. Acest lucru ar fi trebuit sa socheze publicul, dar se pare ca a starnit rasu`. Per total, piesa a fost buna si este bine sa fie vazuta de un adolescent (de preferat fara parinti sau profesori langa el). Recomand piesa, nu cu drag, dar merita totusi vazuta. Provoaca si rasu`! Stati calmi. :))

Dragostea e oarba, dar nu chioara!

Uita-te in jur. Ce vezi?

Familia ta. Prietenii tai. Prietenul cel mai bun. si..?atat? sau mai este vreo persoana langa tine?
Ma uit in jurul meu. Si gasesc familia, prietenii si chiar si cel mai bun prieten, dar lipseste o persoana. (persoana iubita pentru care as face orice)
Ma tot intreb de ce lipseste sau mai bine zis unde este? Si privesc cu ochii bulbucati incercand sa gasesc o lume noua. O lume numai a mea. Poate chiar a mea si a unei persoane pe care sa o tin langa mine pe veci!
Lumea sa zicem ca o gasesc..sau mai bine zis mi-e usor sa o construiesc. Dar nu pot sa traiesc singura! Si nici sa-mi construiesc un prototip al persoanei iubite. E imposibil ! Atunci ce sa fac? Sa stau sa astept sa pice din cer persoana de care sa ma indragostesc, sau sa alerg prin lume debusolata, cautand pe cineva?
Multe intrebari ma macina. Si cred ca nu ar trebui. Este inca prea devreme! "Ai 15 ani! Trezeste-te! Ai altele de facut!" Dar daca inima cere? Daca inima vrea sa invete ce este aia "iubire"?
Grea si neinteleasa este adolescenta asta! E plina de ura si sentimente. Totul apare intr-o antiteza. Nu stii ce e bine si ce e rau, pe cine sa crezi si pe cine nu. Esti confuz pana si in privinta ta! Incepi sa-ti pierzi increderea in tine. Ti se picura in minte influenta celor din jur. Si esti vulnerabil la tot ce se intampla in jurul tau.
Si e ciudat ca acum stau in fata unui calculator si scriu aceste randuri enigmatice pentru unii, iar peste ani o sa citesc aceste ganduri si am sa bufnesc in ras exclamand : " Ce naiva eram!". Asta e! Asta e varsta. O varsta critica in care trebuie sa-ti masori fiecare pas si sa fii foarte atent la detalii.

P.S. Nu te gandi ca e scris pentru tine!

Cazi. Te ridici. Cazi. Te afunzi!

Cazi:

• pe scari.
• in cap.
• de la etaj.

Si incerci sa te ridici. sa continui sa mergi.

Si te zbati din rasputeri. si nu reusesti.

Si te lasi invins. si pleci capul spre Pamant.

Si nimeni nu-ti intinde o mana. si mai incerci o data singur.

Si iar te smucesti. si te gandesti la ceva ce crezi ca te face mai puternic.

Si iar nu izbutesti. si astepti sa vina cineva sa te ridice.

Si nimeni nu vine. si innebunesti.

Si ajungi si tu ca in nisipurile miscatoare. si te afunzi in durere si suferinta.

Si nimeni nu vine...

Si simti totusi ca cineva te priveste. Si este in stare sa te puna pe picioare! Si devii sigur ca aceea e singura persoana care te mai poate ajuta. Si incerci sa o strigi. Dar nu te aude. Si plangi. Dar nu te aude. Si zbieri. Dar tot nu te aude. Si disperat, intr-o balta de sange, iti moare si ultima speranta. Si iti vezi moartea cu ochii. Si te lasi invins. Si acea persoana tot nu vine...

Neinteles

Am ajuns sa ma contrazic. Azi am stat sa-mi citesc toate postarile de pe blogul meu. Si ce am realizat? Azi zic ceva, maine altceva. Acum cateva zile spuneam "Ce atatea regrete?" si urmatoarea postare spune ca sunt confuza si ca nu ma mai inteleg pe mine insami. Ma bufneste si rasu`! Nici macar eu nu mai stiu ce zic! Mai grav e ca nu inteleg de ce sunt asa de nehotarata.

Stau acum si imi cotrobai prin ganduri. Dau de framantari si fericire, de suspans si dezamagire. Trec de la o stare la alta. Azi imi pasa, maine nu. Azi imi propun ceva, maine nu mai fac ce am zis. Azi promit, maine uit. Sa fie oare de la vreme? De la viata noua pe care incerc sa o traiesc? Nu stiu. Nu imi dau seama. Si simt ca nu sunt singura! Si simt ca si altii sunt ca mine, dar nu vad asta.

Si ma uit pe geam. Nu e soare. Dar zambesc. Nici ieri nu era soare. Dar ieri plangeam. Asta vrea sa insemne oare ceva?

Si privesc in gol si-mi spun " Azi ma simt bine!". Si trece timpul...peste o ora fac acelasi lucru, dar imi spun "M-am saturat!" Mintea imi joaca feste.

Si ascult Nickelback-Far Away. Si plang pentru ca imi place. Si apoi rad ironic. Si acum zambesc. Si iar plang. Si iar zambesc.

Si ma uit in oglinda. Si ce vad? O persoana care vrea sa arate ce nu este. Si se straduieste din rasputeri. Si nu-i iese. Si nimeni nu o opreste. Si imi vine sa sparg oglinda pentru ca ma cunoaste prea bine.

Si ma uit in telefon. Citesc mesaje. Si dau sa le sterg. Si nu apuc sa fac asta. Imi cade telefonul din mana. Il pun la locul lui. Caut altceva. Si peste cateva minute ma intorc la el cu o pofta nebuna sa imi sterg tot din telefon!! Si incep...si ma opresc.

Si inchid ochii si ma gandesc la ziua de maine. Ma opresc. Va fi o zi naspa. Nu are rost sa ma gandesc la ea. Ma gandesc la ziua de ieri. Ma opresc. Nu are rost nici la ziua de ieri sa ma gandesc. Si aia a fost naspa!

Si deschid messu`. Si ma uit prin lista. Si vad multe lucruri de care inca imi pasa. Dar le inchid repede ca sa nu dau cumva de banuit. Si trec cateva secunde..deschid iar lista si trag putin cu ochiul. Nu prea mult ca strica!

Deci...vreau si nu vreau! Cred si nu cred! Pot si nu pot! Uit si nu uit! :)

Mai tanar. Mai efervescent.

All of my dreams and my passions
Are in your hands...

Zâmbeşti? Continuă.

E aproape de miezul noptii si cum se stie ca acum sentimentele sunt mai ample decat oricand, m-am gandit sa imi insir ca de fiecare data cateva ganduri purtate de vant. De ce zic vant? Pentru ca azi ne-a cam lovit pe toti in fata frigul. Si nu usor. Destul de tare, nesimtitul. Dar daca iti este frig te cuibaresti langa cineva in banca sau il iei de brat si va incalziti. Prin urmare frigul ne apropie! :)
Lasand frigul cu treburile lui...deschidem si un alt subiect. Viata mea.
In ultima vreme am cam ramas fara inspiratie, fara subiect sau pur si simplu fara chef! Scoala soarbe din tine picatura cu picatura viata. Incepi sa te neglijezi treptat..uiti de tine, de timpul tau, dorintele tale, prietenii tai, hobby-urile tale..tot. Si incerci din rasputeri sa schimbi cumva situatia asta. Esti neputincios. Si lasi totul balta de parca ar fi cine stie ce batalie cu tine insuti. E usor. Deschide ochii! Fii organizat si totul iese bine. Dar hai sa o las putin la o parte pe generalizarea asta. Eu - incerc sa-mi organizez timpul cat mai bine.
Mai greu e cu organizarea sentimentelor. Se pare ca toamna nemiloasa nu rascoleste numai frunzele de pe strada, ci si gandurile mele ce parca iau razna impreuna cu sentimentele. Deja nu mai stiu ce vreau, de ce vreau. Ma uit in jurul meu si vad lume indiferenta. Nu inteleg cum pot fi asa? Sa ma invete si pe mine cineva sa fiu indiferenta pana la capat, nu doar aparent. Vreau si eu sa arat la exterior ce nepasatoare sunt si sa fie la fel si in interior. Sa nu ma roada. Sa nu imi pese!! E ciudat ca am ajuns sa vad sufletele oamenilor. Si cum crezi ca sunt? Reci si goale. Rar vezi sa pluteasca iubire pe undeva. De ce nu duce nimeni dorul iubirii? De ce nu pot merge si eu ca in filmele americane, pe holul liceului, cu carti in mana si sa vina un baiat dragut si sa dea peste mine fara sa vrea?! Sa se infiripe dragostea. Love at first sight. De ce totul e fictiv?
Si mai nou ma intreb... de ce tin eu blogul asta? Ce rezolv daca scriu aici despre mine? Citeste cineva? Ii pasa cuiva de framantarile mele? Sta cineva sa ma inteleaga? Banuiesc ca nu. Totul e in zadar. Si cu toate ca sunt sincera si incerc sa caut raspunsul la intrebarile care nu imi dau pace de cateva luni pana in prezent, nu da nimic roade. Ceva nu merge. Si ce ar trebui sa fac? sa continui sa scriu aici ca intr-un jurnal banal? Sau sa ies din tipare cumva? Sa strig la pereti sa vad daca imi raspund? Sau sa imi lipesc scotch pe gura ca sa vad cine duce dorul vocii mele?

Confuz. Departe. Frig. Dor. Singuratate. Deziluzie. Speranta. Intuneric. Inchistare. Suferinta. Iubire. Rabdare. Biruinta. Sfarsit. Moarte.

Si uite ca se poate. :)

Ce atatea regrete? Ce-i cu atata nostalgie, dramatizare si pesimism???? Hai frate ca se poate si fara! :)

...astea au fost cuvintele mele in ultimile 2 zile. Te intrebi de ce, nu?...Eeeii bineee..am realizat saptamana asta ca defapt am cateva persoane aproape, care tin la mine si ma sprijina! Sa mentionez nume ca sa va simtiti?? E nevoie? Astept sa-mi spuneti.

Cat despre altele..sa mentionez si eu putin cam ce lucruri s-au schimbat pe aici.

Pai.."ea" (prietena mea cea mai buna) ...ce sa zic de ea?? O iubesc ! Cu bune si rele, cu proaste si...ăăăă..nu stiu! Stiu doar ca am vorbit, ne-am impacat si totul merge bine!!

Acum "el". El...eheee..greu. De ce? Eeeeii bineee..lucrurile au luat o intorsura destul de ciudata. De la dorinta aia fierbinte de impacare s-a ajuns la un sentiment ciudat. Cineva mi-a deschis ochii si m-a facut sa realizez un lucru important : "Nu se merita sa-ti pierzi timpul cu un mincinos care nu se multumeste niciodata cu ce-i oferi !! " Hai sa recunoastem ca exagerez si eu putin, dar in mare parte cam despre asta e vorba. Nu se merita!! NEXT >

Prietenii.."ei"..vampirii aia insetati de sange (joking). Nici ei nu merita sau mai bine zis nu merita toti bunatatea mea. Am reusit in aceasta saptamana sa-mi fac o selectie din multitudinea aia de prieteni FALSI ! Si uite cum s-a restrans grupul. Din aia 100 s-a ajuns la maxim 10 !!!! Cat despre restu` "Buna! Ma cunosti? Da?! Bine. Bravo. Ceva nelamuriri? Nu? Atunci pa! :) " Poate ca sunt o nesuferita, scorpie sau cum ma mai vad altii, dar asta e frate! In ziua de azi daca nu te comporti ca restu` esti mancat! Asa ca..mananca si tu pe cineva ca sa supravietuiesti!

Scoala.."Foarte tare frate!!" In fiecare zi dau de alte faze comice, alte "talente", alti prosti, alte persoane cu care poti vorbi, alte persoane care se schimba pe zi ce trece.

Colegii? Prea tari! Deja am inceput sa vorbesc cu marea majoritate si ma simt bine in clasa aia!! Am cu cine rade, de cine rade, despre ce rade..Tot tacamul! Mesaj pentru colegi >>Tineti-o tot asa! Imi place de voi si nu sunt ironica :) Sa traiti fratilor!!

Profii? Unii cam disperati si crizati de parca trec toti prin PMS, dar sunt si parti frumoase!

Prin urmare..imi traiesc "viata cea noua". Si e Ok!! [ dedicatie pentru Sabb. >>E scris cu ROZ :)) ]

" Trebuie sa ridici mainile sus,

Mainile sus, mainile sus

Poti sa te lasi, poti sa te lasi dus,

Mainile sus, mainile sus.

Daca poti sa ridici mainile sus,

Mainile sus, mainile sus

Sa m-anunti si pe mine daca ai ceva de spus,

Mainile sus, mainile sus. "

.deviat.

Uite o lacrimă în colţul ochiului,
Dă să cadă!
Nu o lăsa singură
Să se piardă.
Prinde-o repede în palmă
Şi păstreaz-o în amintire,
Căci află că asta e singura
Ce rămâne pe vecie.

si uite asa m-am schimbat. [sau inca ma schimb] din persoana aia veche pe care o stii [altruista, iubitoare, simpatica, sociabila, prietenoasa, sensibila, grijulie], intr-o persoana noua [egoista, nepasatoare, irascibila, nesimtita, aroganta, indiferenta]. asa oare o sa-ti pese mai mult?! o sa-ti schimbi atitudinea si iti vei da seama ca mereu cand ai avut nevoie de o mana de ajutor, de un sfat, de o imbratisare, eram acolo ? vei deschide ochii sa vezi realitatea? vei fi uimit de toate astea?

Singuratate. Izolare. Deziluzie.

...si uite ca sunt singura! Nici macar cei de odionoara nu mai sunt langa mine. Si da! Plang. De ce? Pentru ca ati plecat toti precum corbii dupa ce si-au mancat starvul. Si va uitati toti cu ochii plin de sictir si sfidati normalul. Si incerc sa ma apropii de voi, dar sunteti pasivi. Si mi-e frig si strig dupa ajutor, dar pot striga mult si bine. Nu ma auziti. Si cad la picioarele voastre sa ma ajutati si sa fiti langa mine pentru ca am nevoie de voi, dar treceti nepasatori pe langa mine. Si totusi..vedeti cat ma doare!! Dar inchideti ochii sau vorbiti intre voi tratandu-ma cu indiferenta. Pentru ce? Am gresit cu ceva? Dar de ce tot incerc sa va arat suferinta asta? Conteaza pentru voi? Nu. Nu conteaza. Ma confesez "ca sa ma aflu in treaba", ca sa ma descarc, ca sa trec peste. Si inchid ochii si imi spun: "Nu dispera! Maine va fi mai rau." Si trec peste toate astea cu toate ca ma izolez. Si m-am obisnuit deja sa vorbesc singura. Pana si peretii imi sunt prieteni mai buni!! Si ma gandesc la ea. Ea cea de altadata. Ea care mereu ma asculta si ma sfatuia. Ea care imi dadea cate o palma sa ma trezesc si sa realizez ca am gresit. Nici macar ea nu mai este. Era singura persoana pentru care ma mai bucuram de soarele diminetii..

Şi-uitând că m-ai uitat,

Vei smulge din cadrul palidului vis

Întunecatu-mi chip,

Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare

Şi când din ochi lăsai să-ţi pice

Trei lacrimi reci de călătoare!

Ion Minulescu

............ Autodistrugere ...............

-Cati ani ai?

-15.

-Ce cauti aici?

-Petrec.

-Cum anume?
-Cu bautura si tigari.

Si toti uitam cine suntem...

Stau si privesc ingrozita in jurul meu. Tot ce vad este o panza groasa de fum, multa lume si sticle de bere aruncate pe scari. Nu inteleg ce se intampla. Ma zbat prin aceasta ceata confuza si fug haotic. Priviri ma inconjoara si ma cuprind ca intr-un joc de tortura nesfarsit. Muzica imi sparge timpanul, iar podeaua vibreaza. Ce se intampla?

E doar o petrecere.

O mana calda imi atinge pielea rece si imi spune : "Nu te teme. Sunt aici. Si am sa fiu mereu oricand vei avea nevoie." Ma intorc sa vad cine este acea persoana, dar disparuse. Sa fi fost oare inchipuirea mea?

Ma opresc si incerc sa disting cateva culori ce-mi apar in fata ochilor, dar nu reusesc.[ Totul era bizar. ]

Si stau acum si ma gandesc..Oare eu sunt cea ciudata si anormala? Sa-mi spuna cineva !! Gresesc undeva?...

"Lumea este doar o închisoare uriaşă, din care câţiva sunt selectaţi zilnic pentru execuţie."
Walter Raleigh